COLEGIUL NAȚIONAL "ȘCOALA CENTRALĂ"

Istoric

Școala Centrală este o instituție de învățământ preuniversitar din Bucuresti care a funcționat de-a lungul vremii sub mai multe denumiri (între care și Pensionatul Domnesc de Fete). Inițial, Școala Centrală a fost instituția dedicata educatiei fetelor apartinand elitei bucurestene. A fost construită printr-o rezoluție a lui Barbu Stirbey în 1851, arhitectura clădirii fiind realizata de Ion Mincu.



  1. 1.Cronologie - autor: profesor Norocica Cojescu
  2. 2.Școala Centrală vizitată de Elena Cuza - autor: profesor Mirela Sorina Mateescu
  3. 3.Însemnătatea instituției în peisajul socio-cultural al Bucureștiului - autor: profesor Norocica Cojescu
  4. 4.Însemnătatea instituţiei în context naţional - autor: profesor Norocica Cojescu
  5. 5.Evolutia structurii școlii - autor: profesor Norocica Cojescu
  6. 6.Directoarele școlii - autor: profesor Norocica Cojescu
  7. 7.Foști elevi ai școlii
  8. 8.Denumirile școlii

Cronologie

  • 19 martie 1851, domnitorul Barbu Stirbey a aprobat prin edict domnesc înfiintarea unui \"Pensionat Domnesc de Demoazele\". Școala nou-înființata este destinată fiicelor unor demnitari, care se distinseseră în serviciul public și cărora, statul, drept recunoaștere și recompensă, le asigură în mod gratuit buna educație a odraslelor. Între primele 13 bursiere care încep cursurile în 1852, remarcăm nume celebre ale vremii ca fiica lui Scarlat Ghica, fiicele logofeților Florescu și Iancu Ralet, Marghiloman, Lahovary, Leurdeanu, Crețeanu.
  • 20 noiembrie 1852 școala a fost deschisă oficial. Amânarea de mai bine de un an se datorează căutarii unei clădiri adecvate pentru noua instituție, înzestrarii ei, selectării personalului și numirii directoarei primei scoli de fete inființată de stat
  • Din 1864 este transformată în școala secundară de cinci ani. Prima directoare a fost Ana Iacobsen a cărei țară de origine era Rusia. Astfel este pusă piatra de temelie a actualei Școli Centrale, școala ce va deveni în timp echivalenta feminina a liceului Sf. Sava, întemeiat cu trei decenii mai devreme.Pâna la 1890 când parintele arhitecturii românești, Ion Mincu, construiește actualul edificiu al Școlii Centrale, aceasta iși schimbă gazdele: Casa lui Manuc, Casa Turnescu, unul dintre palatele familiei Ghica, pe strada numită " a Pensionatului/Pensionului ", de langa Colțea .
  • In 1890, Ion Mincu construiește actualul edificiu al Școlii Centrale
  • Cursurile reîncep abia în septembrie 1918, dupa ce în iernile anilor 1917 și 1918, întegul mobilier din lemn servise drept combustibil iar materialul științific (instrumente și colecții științifice), cu exceptia bibliotecii dispăruse.
  • In 1924 Școala Centrală capată noua denumire de Școala secundară de Fete, gradul doi internat iar în 1928 cea de Marica Brancoveanu, soția domnitorului Constantin Brâncoveanu.
  • După ce la conducerea școlii se perindă foste eleve precum Chrisanta Romniceanu între 1912-1927, Scoala Centrala are drept director pe Maria, sotia scriitorului și avocatului Barbu Ștefanescu-Delavrancea.
  • Între 1916-1918, în timpul ocupației germane și austriece, Școala Centrală este transformată în spital și apoi devine sediul poștei.
  • In 1928, la inițiativa directoarei Elena Rădulescu-Pogoneanu și în prezența principesei Elena, mama viitorului rege Mihai, a principesei Olga a Greciei, a reprezentanților Președintelui Consiliului de Ministri și a Ministrului Instrucțiunii Publice, s-au serbat 76 de ani de la întemeierea școlii. Este astfel recunoscută activitatea febrilă și fructuasă a Școlii Centrale.
  • După pensionarea directoarei Elena Rădulescu-Poganeanu, la conducerea școlii vine pentru aproape un deceniu, Elena Malaxa, care cu sprijinul financiar al soțului său a întreprins lucrări de modernizare și consolidare, corpul de clădire amenajat în incinta ca locuintă pentru directoare devenind biblioteca cu sali de lectura pentru profesoare și eleve, sălii mari de festivități fiindu-i asigurată ieșirea spre actuala strada Jean Louis Calderon. Tot sub conducerea doamnei Elena Malaxa școala isi recapata vechiul nume de dinainte de 1924, nume inscriptionat pe frontispiciu de Ion Mincu, Scoala Centrala de Fete.
  • In 1948 autoritatile comuniste interzic Elenei Malaxa dreptul de a profesa. Urmeaza o perioada neagra nu numai pentru Scoala Centrala, devenita pe rand Liceul de Fete nr. 10, Școala Medie nr. 1, Școala Medie nr. 10, Școala Medie Mixta Zoia Kosmodemianskaia, Liceul de Fete nr. 10 Zoia Kosmodemianskaia, Liceul real-umanist Zoia Kosmodemianskaia, Liceul de filologie istorie Zoia Kosmodemianskaia, ci pentru intreaga cultura romana.
  • Dupa 1948, comuniștii iși impun sistemul de învătământ restrictiv.
  • Din 1952, Directoare va fi, pentru 17 ani, Jana Christu.
  • 1953 marcheaza transformarea Liceului in Scoala Medie nr. 1, data de la care, pina acum, liceul functioneaza ca liceu mixt
  • Între 1954 si 1956, liceul se numește Școala Medie nr. 10.
  • Anul 1956 marchează momentul din care, pentru 46 de ani, școala va purta numele de "Zoia Kosmodemianskaia" - mai intîi - Școala Medie Mixta "Zoia", apoi Liceul de Fete nr. 10 (1965 - 1968).
  • 1968 - 1976 Școala se va numi simplu Liceul nr. 10. Directoare va fi: Georgeta Vasile (1969 - 1975).
  • Între anii 1976 - 1977 denumirea școlii este: Liceul Real- Umanist.
  • Între 1977 - 1989 numele școlii devine: Liceul de Filologie-Istorie "Zoia Kosmodeminaskaia". In perioada 1975-1984 directoare este Mioara Zdrafcovici (1975 - 1984).
  • Între 1984 - 1989 directoare este Georgeta Smeu
  • Modelul sovietic de organizare este preluat și de învățământ: durata de 10 ani, sistemul de notare de la 1 la 5 (1952-1957), cenzurarea unor lucrari ce nu erau conforme cu ideologia partidului. Vremuri mai însorite apar abia odată cu politica de îndepartare de Moscova a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
  • Inteligența și curajul unor directori ca Mioara Zdravcovici a făcut ca liceul să poată saărbatori în 1977, împlinirea a 125 de ani de existență. Spectacolele, simpozioanele, conferințele și scrierea unei monografii a liceului a prilejuit reunirea vechilor elevi si profesori ai liceului. Această aniversare nu ar fi fost posibilă fără sprijinul tuturor profesorilor și fără apelul făcut la istorie (trei decenii de la instaurarea comunismului in Romania , 60 de ani de la răscoala țăranilor din 1907).
  • În timpul dictaturii lui Nicolae Ceausescu, școala trebuie să se conformeze ordinelor vremii și dispune de două ateliere, unul de confectii textile si unul de cusut covoare, ambele situate în strada Dervari.
  • In 1990, în urma schimbărilor politice ce au înlaturat regimul comunist, liceul își recapăta numele și devine Scoala Centrala. Incepand din 1990, fostul Pension Domnesc de Fete si-a luat denumirea de Școala Centrală, iar Directoare va fi pâna în 2008 Svetlana Bodnaraș, Gheorghe Chirpereanu în 2008, iar din 2009 este Directoare Norocica Maria Cojescu.

Colegiul Național
"Școala Centrală" București